Imagini:

Explicatii:

Cele 9 regiuni (epigastrru, hipocondru drept şi stâng, mezogastru, flancul drept şi stâng, hipogastru , fosa iliacă stângă şi dreaptă) se delimitează prin trasarea a 4 linii convenţionale, două verticale şi două orizontale. Cadranele desemnate de aceste linii, sunt delimitate în partea superioară şi inferioară de [...]]]> 1. REGIUNILE ABDOMENULUI ANTERIOR

Imagini:

Explicatii:

Cele 9 regiuni (epigastrru, hipocondru drept şi stâng, mezogastru, flancul drept şi stâng, hipogastru , fosa iliacă stângă şi dreaptă) se delimitează prin trasarea a 4 linii convenţionale, două verticale şi două orizontale. Cadranele desemnate de aceste linii, sunt delimitate în partea superioară şi inferioară de liniile anatomice ale proiecţiei diafragmei, respectiv a fosei iliace interne (mai multe despre zonele topografice ale abdomenului anterior).

2. EPIGASTRUL

Imagine:

Explicatii:

3. HIPOCONDRUL DREPT SI HIPOCONDRUL STANG

Imagine:

Explicatii:

Cu privire la hipocondrul drept şi hipocondrul stâng, corelaţiile anatomice şi patologice, ultimele exteriorizate prin dureri sau inflamaţii, sunt redate în continuare (citeste tot).

4. MEZOGASTRUL

Imagine:

Explicatii:

5. FLANCUL DREPT SI FALNCUL STANG

Imagine:

Explicatii:

6. HIPOGASTRUL

Imagine:

Explicatii:

7. FOSA ILIACA STANGA SI FOSA ILIACA DREAPTA

Imagine:

Explicatii:

Expilcatii:

HISTIDINA

Histidina este un aminoacid constituit din 6 atomi de carbon şii 3 de azot, dintre care 2 formează un ciclu caracteristic. Histidina prin decarboxilare (pierderea grupării carboxilice) se transformă în histamină, substanţă cu caracter bazic, deosebit de activă din punct de vederea biologic, implicată în reacţiile imune, dar şi în transmiterea impulsurilor [...]]]> Imagini:

Expilcatii:

HISTIDINA

Histidina este un aminoacid constituit din 6 atomi de carbon şii 3 de azot, dintre care 2 formează un ciclu caracteristic. Histidina prin decarboxilare (pierderea grupării carboxilice) se transformă în histamină, substanţă cu caracter bazic, deosebit de activă din punct de vederea biologic, implicată în reacţiile imune, dar şi în transmiterea impulsurilor nervoase (mai multe despre histidina).

HISTAMINA, RECEPTORII PENTRU HISTAMINA SI ANTIHISTAMINICELE

Histamina este o amină care provine din histidină, în urma unei reacţii de decarboxilare. Acţiunea de hormon tisular a acestei amine, depinde de sensibilitatea receptorilor de histamină. Receptorii histaminici sunt situaţi la nivelul membranelor celulare. Organismul uman nu dispune de mecanisme eficiente de neutralizare a excesului de histamină. Cele mai multe substanţe endogene, care limitează cantitatea de histamină, nu sunt antihistaminice propriu-zise, deoarece nu blochează receptorii (H1,H2, H3) histaminici de pe suprafaţa membranelor celulare. Deşi nu există antihistaminice naturale propriu-zise, o serie de principii active de origine vegetală acţionează pe căi indirecte, în sensul diminuării excesului şi sensibilităţii la histamină (mai multe despre hitamina si antihistaminice naturale).

Explicatii:

Dedteii, întâlniţii şi sub denumirea de sisinei sunt plante spontane, perene, ierboase. In Romania cresc  3 specii: - Pulsatilla montana, - Pulsatilla vulgaris (Pulsatilla pratensis), - Pulsatilla alba [...]]]> Imagini:

Deditelul (Pulsatilla montana) . Floarea la deditei . Semintele cu prelungiri lânoase la deditei

Frunzele bazale la Pulsatilla montana si la Pulsatilla vulgaris Pulsatilla alba . Pulsatilla vulgaris în timpul înfloritului

Explicatii:

Dedteii, întâlniţii şi sub denumirea de sisinei sunt plante spontane, perene, ierboase. In Romania cresc  3 specii:
- Pulsatilla montana,
- Pulsatilla vulgaris (Pulsatilla pratensis),
- Pulsatilla alba (Pulsatilla alpina ssp. alba).

Se recomandă ca alegerea acestor plante în terapeutică, cât şi tratamentul pe baza lor, să se facă de către persoane competente şi calificate, pentru preîntâmpinarea oricăror neplăceri (dediteii sunt plante toxice). Autotratamentul, fie el şi chibzuit, nu este lipsit de riscuri (mai multe despre deditei).

Explicatii:

Actinomicetele (Actinomyces) sunt microorganisme cu caractere intermediare între bacterii şi ciupercile inferioare. Prin faptul că descompun materia organică, aceste mici vieţuitoare, în cadrul lanţurilor trofice, nu numai că asigură nutriţia plantelor, dar şi elimină deşeurile organice greu de degradat, igienizând solul. Actinomicetele pot fi saprofite, descompunătore (reducătoare) sau fitopatogene. Doar [...]]]> Imagini:

Actinomyces Actinomyces israelii Streptomyces sp Actinomicoza

Explicatii:

Actinomicetele (Actinomyces) sunt microorganisme cu caractere intermediare între bacterii şi ciupercile inferioare. Prin faptul că descompun materia organică, aceste mici vieţuitoare, în cadrul lanţurilor trofice, nu numai că asigură nutriţia plantelor, dar şi elimină deşeurile organice greu de degradat, igienizând solul. Actinomicetele pot fi saprofite, descompunătore (reducătoare) sau fitopatogene. Doar unele specii, în anumite condiţii, pot să devină facultativ parazite pentru animale sau om. În cele mai multe cazuri, actinomicoza la om se manifestă pe piele mai ales în regiunea capului în jurul cavităţii bucale şi a gâtului. Mai rar infecţia se localizează la nivelul mucoaselor sau a organelor interne (plămâni, creier, inimă, intestin, amigdale, mucoase bucale, glande salivare, etc.).

Mai multe despre actinomicete (actinobacili) si actinomicoza (actinobaciloza).

Explicatii:

Andiva este o varietate legumicolă, creată de om din cicorea sălbatică. Planta trăieşte doi ani (este o plantă bienală), timp în care îşi desăvârşeşte întreg ciclul biologic. În primul an, andiva rămâne scundă şi formează imediat deasupra solului, un mănunchi de frunze mari (lungi de cca. 30 cm) cu marginile drepte sau [...]]]> Imagine:

Explicatii:

Andiva este o varietate legumicolă, creată de om din cicorea sălbatică. Planta trăieşte doi ani (este o plantă bienală), timp în care îşi desăvârşeşte întreg ciclul biologic. În primul an, andiva rămâne scundă şi formează imediat deasupra solului, un mănunchi de frunze mari (lungi de cca. 30 cm) cu marginile drepte sau dantelate – la andiva creaţă. Frunzele legumicole de andive, se obţin numai în primul an, prin cultivarea rădăcinilor în muşuroaie, la întuneric, de obicei din toamnă până în primăvară. Limbul (frunza propriu-zisă), peţiolul (codiţa frunzei) sau lăstarii (mugurii frunzelor încă nedesfăcute) care se obţin  în urma acestei metode de cultură, se numesc etiolate (mai multe despre andive).

Explicatii:

Aldehidele se exprimă chimic sub forma de R-CHO, iar structural aşa cum se poate vedea în imaginea de mai sus. Există numeroase aldehide naturale sau sintetice. Câteva dintre ele sunt enumerate mai jos.

– Aldehida formică (formaldehida), - Aldehida acetică (acetaldehida), - Aldehida acrilică (acroleina), - Aldehida glicerică (glicerinaldehida), - Aldehida benzoică (benzaldehida).

Mai multe despre aldehide. [...]]]> Imagine:

Explicatii:

Aldehidele se exprimă chimic sub forma de R-CHO, iar structural aşa cum se poate vedea în imaginea de mai sus.
Există numeroase aldehide naturale sau sintetice. Câteva dintre ele sunt enumerate mai jos.

– Aldehida formică (formaldehida),
- Aldehida acetică (acetaldehida),
- Aldehida acrilică (acroleina),
- Aldehida glicerică (glicerinaldehida),
- Aldehida benzoică (benzaldehida).

Mai multe despre aldehide.

Explicatii:

Acrilamida este o substanţă puternic oxidantă, mutagenă şi neurotoxică, rezultată din degradarea amidonului sau ale altor poliglucide, la temperaturi înalte. Urme de acrilamidă au fost descoperite în creierul victimelor maladiei Alzheimer. În Marea Britanie, se sugerează că creşterea alarmantă al celor suferinzi de boala Alzheimer, este cauzată de consumul din [...]]]> Imagine (structura chimica):

Explicatii:

Acrilamida este o substanţă puternic oxidantă, mutagenă şi neurotoxică, rezultată din degradarea amidonului sau ale altor poliglucide, la temperaturi înalte. Urme de acrilamidă au fost descoperite în creierul victimelor maladiei Alzheimer. În Marea Britanie, se sugerează că creşterea alarmantă al celor suferinzi de boala Alzheimer, este cauzată de consumul din ce în ce mai mare de chipsuri şi snacksuri.
Alte studii arată că acrilamida provocă, în plus, impotenţă şi frigiditate (mai multe despre acrilamida).

Imagini:

Explicatii:

Există 3 tipuri de hemostază: - hemostaza fiziologică (are loc în mod natural atunci când apare o hemoragie). - hemostaza chirurgicală (oprirea unei sângerări prin intervenţie chirurgicală), - hemostaza medicamentoasă (stoparea unei hemoragii prin medicaţie coagulantă).

HEMOSTAZA FIZIOLOGICA

Hemostaza fiziologică cuprinde 3 faze - hemostaza primară, - hemostaza secundară, - hemostaza terţiară (hemostaza definitivă).

Mai multe despre hemostaza

2.  COAGUALREA SANGELUI

[...]]]> 1. HEMOSTAZA

Imagini:

Explicatii:

Există 3 tipuri de hemostază:
- hemostaza fiziologică (are loc în mod natural atunci când apare o hemoragie).
- hemostaza chirurgicală (oprirea unei sângerări prin intervenţie chirurgicală),
- hemostaza medicamentoasă (stoparea unei hemoragii prin medicaţie coagulantă).

HEMOSTAZA FIZIOLOGICA

Hemostaza fiziologică cuprinde 3 faze
- hemostaza primară,
- hemostaza secundară,
- hemostaza terţiară (hemostaza definitivă).

Mai multe despre hemostaza

2.  COAGUALREA SANGELUI

Imagini:

Explicatii:

Coagularea sangelui reprezinta un fenomen de o importanta deosebita, care se desfasoara in timpul hemostazei secundare. În coagulare participă numeroşi factori, careactioneaza in cascada, pe cele 2 cai ale coagularii: coagularea intrinseca si coagularea extrinseca.
Din punct de vedere chimic, coagularea sângelui are loc atunci când fibrinogenul (solubil) precipită, trecând în fibrină (insolubilă) sub acţiunea trombinei (procesul are loc prin desprinderea şi eliberarea fibrinopeptidului A şi B din structura fibrinogenului). Apoi, se formează reţeaua stabilă de fibrină, în urma polimerizării monomerului de fibrină, sub acţiunea factorului XIIIa (factorul stabilizator al reţelei de fibrină).

Mai multe despre coagularea sangelui, factorii coagularii si caracteristicile coagularii.

3. FIBRINOGENEZA SI FIBRINOLIZA

Imagine:

Explicatii:

Fibrinogeneza (formarea fibrinei şi a reţelei sale) şi fibrinoliza (degradarea fibrinei) sunt procese enzimatice deosebit de importante, deoarece ele apar ca fenomene fundamentale ale hemostazei şi a homeostaziei acesteia.

4. FIBRINOLIZA

Rolul fibrinolizei este deosebit de important, deoarece, graţie acestui proces, coagularea sângelui devine un fenomen reversibil. În lipsa fibrinolizei, extinderea cheagului de sânge ar depăşi limitele impuse de stoparea unei hemoragii, ajungându-se la formarea unui “tampon” destul de mare, capabil să obtureze vasele sanguine (tromboză), cu consecinţe posibile dintre cele mai nefericite (cangrenă, accident vascular cerebral trombotic, infarct, etc.).

Mai multe despre fibrinoliza

Explicatii:

Receptori insulinici (receptorii de insulină, receptorii pentru insulină) sunt glicoproteine care fac posibilă exercitarea acţiunii insulinei. Fixarea insulinei pe receptor, în extremitatea subunităţilor α, determină activarea porţiunilor terminale ale subunităţilor β, care îndeplinesc rolul de tirozinkinază. Acest proces determină permeabilizarea membranei celulare pentru [...]]]> Imagine:

Explicatii:

Receptori insulinici (receptorii de insulină, receptorii pentru insulină) sunt glicoproteine care fac posibilă exercitarea acţiunii insulinei. Fixarea insulinei pe receptor, în extremitatea subunităţilor α, determină activarea porţiunilor terminale ale subunităţilor β, care îndeplinesc rolul de tirozinkinază. Acest proces determină permeabilizarea membranei celulare pentru glucoză , care poate pătrunde în celulă (mai multe despre receptorul insulinic).

Explicatii:

Sub denumirea de acanthosis nigricans este cunoscută o afecţiune cutanată (dermatoza) care se manifesta prin îngroşarea pielii (hiperkeratoză) şi colorarea întunecată a ei (hiperpigmentare). Cel mai des Acanthosis nigricans apare în partea posterioară a gâtului (regiunea cervicală) şi în regiunile axilare (subsuoare). Regiunile inghinale, degetele mâinilor – partea exterioară şi pliurile din [...]]]> Imagine:

Explicatii:

Sub denumirea de acanthosis nigricans este cunoscută o afecţiune cutanată (dermatoza) care se manifesta prin îngroşarea pielii (hiperkeratoză) şi colorarea întunecată a ei (hiperpigmentare). Cel mai des Acanthosis nigricans apare în partea posterioară a gâtului (regiunea cervicală) şi în regiunile axilare (subsuoare). Regiunile inghinale, degetele mâinilor – partea exterioară şi pliurile din regiunile de flexie ale membrelor, sunt zone de asemenea frecvent atinse, însă, totuşi, aceste localizări sunt mai rare (mai multe despre acanthosis nigricans).