|
|
1. REGIUNILE ABDOMENULUI ANTERIOR
Imagini:
  
Explicatii:
Cele 9 regiuni (epigastrru, hipocondru drept şi stâng, mezogastru, flancul drept şi stâng, hipogastru , fosa iliacă stângă şi dreaptă) se delimitează prin trasarea a 4 linii convenţionale, două verticale şi două orizontale. Cadranele desemnate de aceste linii, sunt delimitate în partea superioară şi inferioară de liniile anatomice ale proiecţiei diafragmei, respectiv a fosei iliace interne (mai multe despre zonele topografice ale abdomenului anterior).
2. EPIGASTRUL
Imagine:
Explicatii:
3. HIPOCONDRUL DREPT SI HIPOCONDRUL STANG
Imagine:
Explicatii:
Cu privire la hipocondrul drept şi hipocondrul stâng, corelaţiile anatomice şi patologice, ultimele exteriorizate prin dureri sau inflamaţii, sunt redate în continuare (citeste tot).
4. MEZOGASTRUL
Imagine:
Explicatii:
5. FLANCUL DREPT SI FALNCUL STANG
Imagine:
Explicatii:
6. HIPOGASTRUL
Imagine:
Explicatii:
7. FOSA ILIACA STANGA SI FOSA ILIACA DREAPTA
Imagine:
Explicatii:
Imagini:
  
Expilcatii:
HISTIDINA
Histidina este un aminoacid constituit din 6 atomi de carbon şii 3 de azot, dintre care 2 formează un ciclu caracteristic. Histidina prin decarboxilare (pierderea grupării carboxilice) se transformă în histamină, substanţă cu caracter bazic, deosebit de activă din punct de vederea biologic, implicată în reacţiile imune, dar şi în transmiterea impulsurilor nervoase (mai multe despre histidina).
HISTAMINA, RECEPTORII PENTRU HISTAMINA SI ANTIHISTAMINICELE
Histamina este o amină care provine din histidină, în urma unei reacţii de decarboxilare. Acţiunea de hormon tisular a acestei amine, depinde de sensibilitatea receptorilor de histamină. Receptorii histaminici sunt situaţi la nivelul membranelor celulare. Organismul uman nu dispune de mecanisme eficiente de neutralizare a excesului de histamină. Cele mai multe substanţe endogene, care limitează cantitatea de histamină, nu sunt antihistaminice propriu-zise, deoarece nu blochează receptorii (H1,H2, H3) histaminici de pe suprafaţa membranelor celulare. Deşi nu există antihistaminice naturale propriu-zise, o serie de principii active de origine vegetală acţionează pe căi indirecte, în sensul diminuării excesului şi sensibilităţii la histamină (mai multe despre hitamina si antihistaminice naturale).
Imagini:
Explicatii:
Dedteii, întâlniţii şi sub denumirea de sisinei sunt plante spontane, perene, ierboase. In Romania cresc 3 specii:
- Pulsatilla montana,
- Pulsatilla vulgaris (Pulsatilla pratensis),
- Pulsatilla alba (Pulsatilla alpina ssp. alba).
Se recomandă ca alegerea acestor plante în terapeutică, cât şi tratamentul pe baza lor, să se facă de către persoane competente şi calificate, pentru preîntâmpinarea oricăror neplăceri (dediteii sunt plante toxice). Autotratamentul, fie el şi chibzuit, nu este lipsit de riscuri (mai multe despre deditei).
Imagini:
Explicatii:
Actinomicetele (Actinomyces) sunt microorganisme cu caractere intermediare între bacterii şi ciupercile inferioare. Prin faptul că descompun materia organică, aceste mici vieţuitoare, în cadrul lanţurilor trofice, nu numai că asigură nutriţia plantelor, dar şi elimină deşeurile organice greu de degradat, igienizând solul. Actinomicetele pot fi saprofite, descompunătore (reducătoare) sau fitopatogene. Doar unele specii, în anumite condiţii, pot să devină facultativ parazite pentru animale sau om. În cele mai multe cazuri, actinomicoza la om se manifestă pe piele mai ales în regiunea capului în jurul cavităţii bucale şi a gâtului. Mai rar infecţia se localizează la nivelul mucoaselor sau a organelor interne (plămâni, creier, inimă, intestin, amigdale, mucoase bucale, glande salivare, etc.).
Mai multe despre actinomicete (actinobacili) si actinomicoza (actinobaciloza).
Imagine:
Explicatii:
Andiva este o varietate legumicolă, creată de om din cicorea sălbatică. Planta trăieşte doi ani (este o plantă bienală), timp în care îşi desăvârşeşte întreg ciclul biologic. În primul an, andiva rămâne scundă şi formează imediat deasupra solului, un mănunchi de frunze mari (lungi de cca. 30 cm) cu marginile drepte sau dantelate – la andiva creaţă. Frunzele legumicole de andive, se obţin numai în primul an, prin cultivarea rădăcinilor în muşuroaie, la întuneric, de obicei din toamnă până în primăvară. Limbul (frunza propriu-zisă), peţiolul (codiţa frunzei) sau lăstarii (mugurii frunzelor încă nedesfăcute) care se obţin în urma acestei metode de cultură, se numesc etiolate (mai multe despre andive).
|
|
Comentarii recente